Masă Rotundă internațională cu tema:

“Dialogul social sectorial la nivel European. Promovarea potențialului dialogului social prin întărirea capacității și dezvoltarea cunoștințelor la nivel național”

Dialogul social în toate sectoarele de activitate ar fi trebuit să fie un capitol prioritar pentru toate guvernele României de după ’89, dar în realitate acesta a fost de multe ori tratat cu indiferență.

Din anul 2007, de când România este țară membră a Uniunii Europene, F.S.L.I. a încercat să afle de la partenerii externi, sindicate din țări mai dezvoltate, ce înseamnă un dialog social adevărat și cum se implementează unul eficient. O astfel de experiență este și Masa Rotundă organizată, joi, 20 februarie 2014, la București, de către Comitetul Sindical European pentru Educație – ETUCE, în cadrul proiectului “Dialogul social sectorial la nivel European. Promovarea potențialului dialogului social prin întărirea capacității și dezvoltarea cunoștințelor la nivel național”.
Acest proiect european îi are ca parteneri:
-ETUCE-Comitetul Sindical European pentru Educație care reprezintă 132 de sindicate ale cadrelor didactice și 11 milioane de membri din toate țările europene, din care 4,2 milioane de membri din țările U.E.;
-F.S.L.I, România;
-IURHEEC, Croația;
-FLESTU, Lituania;
-TUEM, Muntenegru;
-OZPSaV,Slovacia;
-ESTUS,Slovenia

La trei ani după lansarea dialogului social European prin intermediul Comitetului European pentru Dialog Social, constatăm că acesta rămâne relativ nedezvoltat. Totuși, analizând motivele pentru care ne aflăm în această situație, am ajuns la concluzia că trebuie să abordăm această temă cu multă atenție. În același timp, rămâne prezentă întrebarea “ce putem face pentru a îmbunătăți și dezvolta acest dialog social, astfel încât să devină un instrument eficient în sprijinul angajaților și angajatorilor?”, se întreabă președintele FSLI, Simion Hancescu.

Prezent la dezbatere,Ministrul educației, domnul Remus Pricopie a spus, printre altele: “Dialogul este un subiect important și sensibil.  Dialogul social înseamnă, sustenabilitate, normalitate, civilizație. Noi funcționăm după o lege care a sărit etapa dialogului social și trebuie să tăiem această rădăcină, astfel încât reglementările din Legea Educației Naționale să fie stabilite de comun acord. (…) Toți actorii implicați mai au de învățat, soluție vine doar folosind dialogul. Este foarte important cum ne raportăm la probleme”.

Potrivit Secretarului general al Federației Europene a Angajatorilor din Educație (EFFE), Michael Moriarty, “o bună colaborare între Comitetul Sindical European pentru Educație și organizațiile angajatorilor va duce la influențarea strategiilor politicilor la nivel european. Dialogul social european este complementar celui la nivel național, acesta ne influențează și ne susține la nivel local. Vreau ca EFEE să se extindă în statele membre UE”, spune Moriarty. Acesta a accentuat nevoia de cadre didactice bine pregătite, iar partenerii sociali trebuie să se  implice în această pregătire.

Președintele Comisiei pentru Muncă, Familie și Protecție Socială din Senatul României, domnul Liviu Marian Pop, a punctat faptul că România a blocat, în 2010, dialogul social, iar în aceste condiții avem o mare nevoie de expertiza europeană la acest capitol. În același timp însă, Liviu Pop a spus că este nevoie de legiferare clară în ceea ce privește dialogul social și, totodată, trebuie atrași, în perioada 2014-2020, cât mai mulți bani în această zonă.

Prezentă la dezbatere, președintele Comisiei pentru Educație din Senat, Ecaterina Andronescu, a felicitat FSLI pentru ideea de  a vorbi despre dialog. Ecaterina Andronescu a precizat că se află la această Masă Rotundă, în primul rând ca profesor, pentru că nu a renunțat la această calitate niciodată ,indiferent de funcția pe care a avut-o.

“Dialogul este un element al educației și disponibilitatea de a dialoga se leagă de educația pe care fiecare dintre noi a primit-o. Esența profesiei de dascăl pornește tocmai de la capacitatea noastră de a comunica, de a dialoga cu elevii sau cu studenții noștri. Este imposibil să poți să transmiți cunoaștere, să transmiți din acumularea ta celor din bănci, fără să ai această capacitate de a dialoga cu ei, de a-i accepta ca pe niște parteneri de dialog”, a spus Ecaterina Andronescu.

În opinia ei, o școală bună este o școală în care și profesorii dialoghează între ei în cancelarie, își schimbă impresiile, găsesc cele mai bune soluții pentru a lucra cu elevii. În egală măsură este extrem de important dialogul cu părinții, care trebuie să devină partenerii profesorilor în actul educativ.

“Școala azi este supusă unor provocări extraordinare, schimbările din societate sunt de o frecvență și de o amplitudine fără precedent. Eu sunt conștientă că noi azi în școală, pregătim elevi și studenți pentru profesii care nu s-au născut încă. Cum putem să facem asta fără să așezăm în jurul mesei persoane cu experiențe diferite, cu viziuni diferite, așa încât prin dialog să identificăm cele mai bune soluții pentru a face o școală performantă”, a precizat președintele Comisiei pentru educație din Senat.

Aceast a dat exemplul lui Salman Khan, profesor de matematică la Harvard, care spune că  școala tradițională nu mai este mulțumitoare, pentru că în aceeași clasă sunt adunate personalități diferite, cu potențial intelectual diferit, cu capacitate de acumulare diferită, iar lecțiile au un nivel mediu sau peste mediu și sunt evaluați după o perioadă în care au fost considerați că au aceeași capacitate, dar nu este așa.
“Nemulțumit, și-a dat demisia de la Harvard, a înființat Khan Academy. A pornit în 2004 cu un cursant și în 2012 avea 6 milioane de cursanți. Este o altă formă de a dialoga, pe care internetul ne- a pus-o la dispoziție. Toate aceste lucruri reprezintă elemente alea dialogului nostru în încercarea de a face școala mai performantă, dialogul ne ajută să identificăm cele mai potrivite strategii, idei, pentru educație, pe care să le așezăm într-o legislație care să dea autonomie sistemului de educație pentru a putea evolua spre performanță”, a adăugat fostul  ministru al Educației.

Acest proiect se va concentra pe promovarea dialogului social European în sectorul educație (ESSDE), existând un mare potențial în acest sens și pe  îmbunătățirea funcționării efective a acestuia, focusându-se pe statele nou intrate în U.E. și pe cele candidate, care nu au o tradiție atât de mare în dialogul social.

În ceea ce privește România, aceasta a cunoscut, în ultimii 23 de ani, sincope în ceea ce privește dialogul social și abisul a fost atins în perioada 2009-2011 când s-au luat cele mai aberante și dure măsuri de către partidul care se afla atunci la putere, partidul președintelui Traian Băsescu.
Simion Hancescu a amintit partenerilor străini că, în acea perioadă, au fost adoptate legi importante, așa cum sunt Legea Educației Naționale, Legea Dialogului Social, Legea Contractelor Colective de Muncă, fără să se țină cont de punctul de vedere al sindicatelor.
“Atunci când lipsește dialogul, apar monștrii legislativi. Asta s-a întâmplat în 2010, când dialogul social a fost suprimat în totalitate. Nu aveam, la un moment dat, dreptul să intrăm în Ministerul Educației. Fostul ministru al Educației ne-a interizis să intrăm în Ministerul Educației. Evident că au plătit pentru aceasta, acum își ling rănile, sunt în opoziție. Am pus umărul să îi trimitem în opoziție. În acea perioadă, în România, cred că este caz unic pe planetă, în anul 2010, drepturile salariale ale celor din învățământ au fost diminuate, în medie, cu 40 la sută și aceste răni încă nu sunt vindecate, mai avem o restanță de 15 % ca să ajungem la drepturile pe care le aveam în anul 2009. Evident că noi cei din învățământul preuniversitar am protestat trei săptămâni în fața Ministerului Educației și am cerut demisia ministrului și drept pedeapsă, au găsit o soluție prin care au încercat să ne desființeze și anume, au interzis să se mai încaseze cotizația membrilor pe statul de plată. Ținta a fost clară: distrugerea mișcării sindicale din învățământul preuniversitar, pentru că am fost singurii care am protestat în stradă față de regim”, a punctat președintele F.S.L.I.
Federația Sindicatelor Liber din Învățământ s-a adresat forurilor europene, Comisiei Europene pentru Educație, dar din păcate a fost ignorată. “Lucru regretabil, pentru că ceea ce s-a întâmplat în 2010 a fost un atac la democrație, în momentul în care tu vrei să suprimi mișcarea sindicală ești antidemocratic și mă așteptam ca Bruxelles-ul să intervină, ceea ce nu a făcut. Vreau să-i mulțumesc domnului Martin Romer, pentru că a trimis un protest Guvernului României, prim-ministrului Emil Boc, prin care îi atrăgea atenția foarte elegant , sperând că Guvernul va reveni asupra deciziei. Dar dacă guvernul precedent nu pleca, noi acum nu mai existam, eram amintire”, potrivit liderului FSLI.

Este clar că într-o societate normală, dialogul social trebuie să funcționeze și, în orice moment, atunci când se adoptă un act normativ, trebuie să aibă și girul reprezentanților salariaților. „Orice act normativ băgat pe gât salariaților, creează mare disconfort și nemulțumire în rândul angajaților. S-a făcut însă un pas, actuala Putere dialoghează cu noi, dar mai sunt încă multe de făcut. Noi avem legiferate comisii de dialog social, care există la nivel de ministere, la Ministerul Educației Naționale și se întâmplă ca acte normative elaborate de MEN să nu fie discutate în această comisie de dialog social. Conducerea FSLI are  întâlniri  săptămânale cu ministrul Educației, dar trebuie ca acest  dialog social să fie și instituționalizat”, a mai spus Simion Hancescu.

Liderul FSLI are convingerea că acest proiect va fi o reușită în adevăratul sens al cuvântului, iar la finalul lui va fi elaborat un document pe care să îl folosească toți cei implicați, pentru că toți vor avea de învățat din el.

La rândul său, Președintele Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, Șerban Iosifescu, a făcut un apel către mișcarea sindicală de la nivel european și național, ca dialogul social să se sprijine mai mult pe expertiza instituțiilor din domeniu și mai ales, partenerii sociali să sprijine independența acestor instituții de orice factor politic sau altă natură care ar putea influența calitatea datelor oferite.
“Dialogul social ar trebui să se sprijine foarte mult pe expertiza existentă în domeniu, respectiv date, sinteze, rezultate ale cercetărilor, care pot fundamenta foarte bine o decizie și prin care poate fi găsit mai rapid un acord între partenerii sociali în privința măsurilor de reformă. Această expertiză înseamnă legitimitate și încredere în rezultatele dialogului social. La nivel național și european există instituții care au ca scop această expertiză: instituții pentru dezvoltare curriculară, pentru pregătirea profesorilor, pentru evaluare și examinare, unde se încadrează și ARACIP”, afirmă Iosifescu.
În opinia reprezentantului ARACIP, legislația românească este incoerentă, prea stufoasă și ar trebui schimbată, iar dovada că educația noastră nu este de calitate constă în numărul mare de șomeri tineri.
“Sindicatele au fost cei mai activi comentatori și critici la elaborarea standardelor de calitate și mai multe opinii am avut de la mișcarea sindicală decât de la Ministerul Educației și suntem parteneri în foarte multe proiecte”, a mai spus Iosifescu.
„România are, totodată, un exemplu demn de urmat din Japonia, unde singurii care nu se înclină în fața împăratului sunt profesorii, pentru că se consideră că fără dascăli nu poți ajunge împărat. Țara Soarelui Răsare, cea de-a treia putere a lumii, este acum pe podiumul mondial pentru că a investit în educație, după cel de-al doilea Război Mondial, considerând că singura cale de a scăpa de sărăcie este investiția în educație. Învățământ performant înseamnă dascăli performanți, dacă ai învățământ performant poate exista și progres, altfel nu”, a mai spus președintele F.S.L.I., Simion Hancescu.

 În încheiere, Directorul E.T.U.C.E., Martin Romer, a concluzionat că cea mai mare problemă cu care se confruntă sistemul de învățământ din România este subfinanțarea, salariile foarte mici, care nu permit dascălilor să aibă un trai decent, să își întrețină familiile și astfel sunt nevoiți, cei mai mulți dintre ei, să mai aibă unul sau două job-uri. Dar acest lucru înseamnă un consum de energie suplimentar și nu te poți dedica 100% procesului de predare, scăzând, în acest fel, calitatea activității prestate în fața elevilor. Această situație este prezentă în special în țările din estul și din sud-estul Europei, unde dascălii au cel puțin două job-uri.
În opinia lui Martin Romer, sindicatele din învățământ ar trebui să se adreseze nu doar sectorului politic, ci și celui economic, pentru a atrage investiții în educație. „Trebuie să avem în vedere că banii din PIB alocați educației provin din taxe și impozite, nu pică din cer, nu stau atârnați în copaci, însă acest sistem de taxe, în multe state, nu este cel mai corect. Foarte mulți plătesc prea puțin și foarte puțini plătesc prea mult. Acest lucru ar trebui reglat pentru a avea bani suficienți, pentru a finanța corect un sistem de educație, un sistem de sănătate. Numai așa poate fi rezolvată problema, iar acest lucru înseamnă că cei care trebuie să plătească, să plătească, dar nu se întâmplă asta nici în România, nici în Bulgaria, nici în Ungaria, nici în Lituania, nici în Letonia. Dacă nu va fi rezolvată problema taxelor, nu vor fi niciodată bani pentru sistemul de educație, iar pentru asta e nevoie de politici publice inteligente, argumentate pentru a stabili un sistem competitiv de colectare a taxelor și impozitelor”, potrivit lui Romer.

La polul opus statelor est și sud-est europene se află țările nordice, care sunt mereu un exemplu în ceea ce privește sistemul de educație. Dar Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia au un nivel ridicat al taxelor și impozitelor, au o piață de muncă reglementată, unde sindicatele au un rol extrem de important, exportul constituie o parte crucială în stabilirea salariilor, rata șomajului este foarte scăzută (3-4% în Norvegia), gradul de angajare între 15 și 64 de ani este foarte ridicat. Diferențele între salarii sunt foarte mici în aceste țări, iar cercetările demonstrează că o implicare puternică a sindicatelor în acest domeniu duce la micșorarea ecartului între veniturile angajaților. Trăsăturile fundamentale ale modelului pieței de muncă din țările nordice sunt reprezentate de: măsuri active de angajare, organizații puternice ale angajatorilor și angajaților, cooperare tripartită. În România, toate aceste aspecte sunt străine de piața muncii.